Felicitari celor ce se ocupa de Cineforum!

Aseara, printre multi altii, si eu am avut 2 locuri la proiectia romaneasca "Nunta in Basarabia". A fost foarte interesant filmul, pacat ca starea mea de sanatate nu stralucea si am fost nevoit, la un moment dat, sa ma retrag.
Oricum, prin postarea asta vreau sa subliniez ca nu numai filmul a prezentat calitate, ci si cei care s-au ocupat de organizarea acestui eveniment, majoritatea elevi, adolescenti, care imediat s-au mobilizat si care, initial, cu mici emotii s-au pus pe treaba si au asezat o seara de spectacol perfecta.
Felicitari echipei Cineforum si sa aveti parte de toate proiectiile reusite!

Lupta cu realitatea

Nu ma pot trezi, nu pot face nimic din ce mi-am propus, totul e fixat si eliberat enervant de o greata plictisitoare si o monotonie care chiar nu ascunde nimic dupa ea. Mai feresc de 2-3 ori textul asta in vederea nepublicarii lui pe blog, dar sunt mandru cand gasesc puterea de a fi inspirat. In ideea in care tot ce se intampla are un rost, eu incerc sa par afectat de ce se intampla, chiar daca vreau sa pierd putin ritmul si sa nu fiu fluierat de antrenor ca iar am ramas in urma si trebuie sa maresc frecventa pasilor facuti in sictir, considerat imun, incercand sa analizez si sa pun la punct absolut tot ce se intampla.

Hai sa depasim momentul!

Consider ca nu trebuie sa postez date concrete despre mine gen: unde voi pleca, cu cine, cand si altele... In spiritul asta ma incumet sa mai alerg cateva litere intr-un spatiu in care, sper eu, va fi atat de public incat o sa fiu gelos pe mine in momentul in care success-ul meu pe blog nu va prezenta limite, iar in viata reala o sa stau mai pasnic, mai retras, in speranta ca "eu" cel dezlantuit sa ma uimeasca cu talentul de a face atat de bine nimicul. Anyway (putina engleza da bine la public), vreau sa lanzez un blog in cinstea celor care au murit la datorie, asa ca mine... Glumeam! O sa am o alta interfata la ce se intampla pe aici si tre sa stiti asta, pentru ca eu, Alex Bordei, o sa incerc sa respect politica si cerintele sistemului si sa nu fiu mai bun decat mi-ar permite legea!

Cum obisnuiam, o sa aveti o melodie mai jos... interesanta, care nu exprima nimic din ce simt eu acum.

La Multi Ani pe 2011
Ramai la fel!

Postare in post!

Celebre piese inconjurate de un sunet remarcabil,clar, pur si aproape insensibil...canta... NU se poate!!!! Si cine spune ca nu, inseamna ca nu crede si probabil va fi etichetat pentru lipsa de libertate eterna in cusca logicii... Lipsa de diacritice, totul pentru a spune "Buna Seara!", in speranta ca cineva, lipsit de chef si plictisit de libertate va elibera gandirea falsa si lipsita de oricare culoare pentru a ma saluta.
Salut!... si link pentru ceva ce se merita a fi vazut!

Pahar:)

Un pix si trei pahare, visul adolescentei si pulberea betiei din maturitate.
Voi vedeti?!? Neah, nu se stie cum nici nu se vrea sa se cunosca. Scriu doar pentru ca era prea liber aerul, chiar prea curat...si nu vedeai deloc vreo pasare...

Folositor, cand nu ai timp...

Bate un vant de ura plina de distorsiuni agatate printr-o cursa de nedescris... si cine ramane sa scrie, e pedepsit cand vrea sa scape. Ei, uite asa am ajuns unde nu am vrut, dar ma simt obligat sa supun cuvintele mele, unei cereri de mult stansa si pusa undeva pe dulap. Cate lume intr-un loc atat de stramt si totusi cate dialecte...si cate mentalitati si , mai ales, cata cruzime.

Ei uite asa plangea un gandacel,
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa,
Dar l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el (c) Elena Farago- Gandacelul

Cam asa plangem si noi...sau, copilul din fiecare cand isi da seama cat de singur este pe aici, pe taramul plin de interfete zambitoare cu miez acid...
Ei si uite eu inchid acest subiect monocrom cu gandul la o mica blondina incretita de nerabdare...

Un cantec frumos... si finalul//

Simplitate...si alcool

Eh...uite cata rabdare pot avea 2 beculete care se aprind si se sting in continuu...de fapt, asta e intrebuintarea lor...si cat de dedicate sunt meseriei lor. E uite asa ramai fara rabdare cand citesti ce aberatii dezvolt eu pe aici, iar cand iti dai seama ca au trecut inca 5 minute in fata unui tablou virtual, injuri ca ti-am furat din timp fara sa iti dai seama cat te apropii de mine.
De ce rabdam?
Pentru a fi intelepti...
De ce suntem fericiti?
Dovada a intelepciunii...
De ce gandesti?
Esti sigur...?
Si cand visezi, visezi color?
Doar atunci cand sunt treaz...
Cand esti tu treaz?
Cand se zboara...
Hmm...Save now??
Nu Mr. Blogspot, mai vreau sa scriu...
Atunci de te indragostesti?
Nu stiu...e ceva lunatic?
De ce imi raspunzi cu intrebari?
Pentru ca nu am raspunsuri...
Vrei sa termini discutia?
Da...
De ce?
Pentru ca nu reusesc sa-i vad importanta...

Monolog interior prima parte... incearca si tu...chiar iti poti raspunde:)//

Plictisit?? Nep... doar ma admiri!

Simple effect...

Fiecare om se prezinta printr-un gen de muzica....orice om, de fapt fiecare om are in simplitatea sa, o melodie care sa-l faca fericit...inclusiv cel mai afon dintre. Cine s-a intrebat vreodata ce este muzica in felul ai abstract de a prezenta o simfonie de culori? Fiind inca in pantecul mamei, fiinta ce v-a avea sa devina om nu face decat sa auda, nu miroase, nu vede...aude. E poate cel mai important simt al omului, care bineinteles, este si poluat prin diverse cai de exprimare a muzicii... da!!! La asta ma refer// evita muzica proasta si asculta ceva cu adevarat bun// Campanie de promovare a muzicii bune/// Join us! Join www.pufyx.ro