Nu ma pot trezi, nu pot face nimic din ce mi-am propus, totul e fixat si eliberat enervant de o greata plictisitoare si o monotonie care chiar nu ascunde nimic dupa ea. Mai feresc de 2-3 ori textul asta in vederea nepublicarii lui pe blog, dar sunt mandru cand gasesc puterea de a fi inspirat. In ideea in care tot ce se intampla are un rost, eu incerc sa par afectat de ce se intampla, chiar daca vreau sa pierd putin ritmul si sa nu fiu fluierat de antrenor ca iar am ramas in urma si trebuie sa maresc frecventa pasilor facuti in sictir, considerat imun, incercand sa analizez si sa pun la punct absolut tot ce se intampla.
Hai sa depasim momentul!
Consider ca nu trebuie sa postez date concrete despre mine gen: unde voi pleca, cu cine, cand si altele... In spiritul asta ma incumet sa mai alerg cateva litere intr-un spatiu in care, sper eu, va fi atat de public incat o sa fiu gelos pe mine in momentul in care success-ul meu pe blog nu va prezenta limite, iar in viata reala o sa stau mai pasnic, mai retras, in speranta ca "eu" cel dezlantuit sa ma uimeasca cu talentul de a face atat de bine nimicul. Anyway (putina engleza da bine la public), vreau sa lanzez un blog in cinstea celor care au murit la datorie, asa ca mine... Glumeam! O sa am o alta interfata la ce se intampla pe aici si tre sa stiti asta, pentru ca eu, Alex Bordei, o sa incerc sa respect politica si cerintele sistemului si sa nu fiu mai bun decat mi-ar permite legea!
Cum obisnuiam, o sa aveti o melodie mai jos... interesanta, care nu exprima nimic din ce simt eu acum.
La Multi Ani pe 2011
Ramai la fel!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu